Meniu

Sala de studiu

Despărţirea în silabe

Adăugat Sâmbătă, 28 Ianuarie 2017 în Sala de studiu

Deschide în „Modul pentru citit”

Despărţirea în silabe


Despărţirea în silabe a segmentelor vocalice 


- două sau mai multe vocale succesive în fluxul sonor formează silabe diferite, ceea ce se numeşte şi hiat (V/V): „a-er”;

- vocala se desparte de un diftong (V/SV+V): „cre-ion”. Dacă diftongul are structură descendentă (V+SV), atunci se aplică de fapt prima regulă, a segmentării silabice între vocale;

- vocala de desparte de un triftong (V/SV+SV+V): „cre-ioan-ne”. Această regulă, ca şi cea referitoare la despărţirea vocalei de un diftong, pune în evidenţă faptul că în secvenţa vocală-semivocală (semivocală)-vocală, întotdeauna semivocalele formează silabă cu vocala a doua       ( trec la silaba următoare);

- doi diftongi se despart (D/D): „oa-ie”;

- diftongul se desparte de triftong (D/T): „că-soa-iei”;

- mai rar întâlnite sunt cuvintele în care apar doi triftongi succesivi, care, evident, se despart:    „A-i-lioa-iei”(T/T)


 Reguli privind despărţirea în silabe a segmentelor care

cuprind consoane


- o consoană intervocalică trece întotdeauna la silaba a doua (V/CV): „ca-să”;

- două consoane intervocalice se despart (VC/CV): „car-ne”. Fac excepţie de la această regulă grupurile consonantice care conţin în poziţia a două o sonantă lichidă (l sau r). Aceasta are puterea de a atrage şi consoana anterioară în silaba a două (V/CCV): „cupru”, „ca-blu”, „a-flu”, „co-vrig”, „a-tlet”, „co-dru”, „a-cla-ma”, „pe-hlivan”, „re-gres”. Nu suferă acest fenomen grupurile cu lichidă care conţin în prima poziţie consoanele s („vâs-lă”), z („coz-lă”), ş („câşlă”)şi j („mij-loc”). 

- trei sau mai multe consoane intervocalice se despart în felul următor: prima trece la silaba anterioară, iar următoarele, la silaba ulterioară (VC/CC...CV): „con-tras”, „con-struc-tor”, „in-trus”.

Excepţie de la această segmentare fac mai multe grupuri  consonantice, în care tăietura silabică se produce după primele două consoane: lpt („sculp-tor”), mpt („somp-tu-os”), mpţ („redemp-

ţi-u-ne”), ncţ („func-ţie”), nct („punc-tu-al”), rtf („jert-fă”), ncş („sconc-şii”), rct („arc-tic”), stm (ast-ma-tic), ndv („sand-vici”). Pe lângă acestea, care apar în mai multe lucrări normative, trebuie menţionate şi alte astfel de grupuri: ex. rbţ („sorb-ţi-e”), rpt („excerp- te”), mps („pa-limp-sest”) etc. De o segmentare diferită a secvenţelor consonantice beneficiază mai ales neologismele, care cumulează foneme pe care limba română nu le rosteşte în aceeaşi silabă: ang-strom, horn-blen-dă etc.

-în cazul grupului consonantic cs, redat prinlitera „x”, care, normal, se desparte ca o singură consoană („a-xă”). În altecazuri, segmentarea se conduce după varianta orală a comunicării (ex:

grupurile de litere che şi chi reprezintă o singură consoană, k’; în acest caz, despărţirea se realizează „sonor” – „ve-che”). În cazul neologismelor în care apar grupuri vocalice sau

consonantice care se rostesc precum o singură vocală sau consoană, acestea se despart în silabe după regulile fonemelor unice: „a-fri-kaander”, „jiu-ji-tsu”. Consoanele duble, care se rostesc, se despart: „port-tabac”.


!!! Nu se recomandă despărţirea în silabe a numelor proprii (deşi aceasta este posibilă). Este interzisă despărţirea în silabe a abrevierilor curente (ş.a.m.d.), a siglelor şi acronimelor (ONU, UNESCO, C.F.R.), a unităţilor de măsură exprimate simbolic (km/h) sau a numeralelor ordinale

exprimate cifric (al XVIII-lea).

904 de vizualizări, 4 aprecieri

Ştiai că poţi naviga mult mai uşor folosind tasta pentru articolul anterior şi pentru articolul următor ?