Meniu

Poezii

« Poezii

Mama

Din ceaţa negurilor reci si-ndurerate de amar,

Rechem acuma spectrul tău la lumânarea unui felinar

Căci tu mi-ai spus: recheamă-mă ş-am să revin

O clipa sa veghez deasupra somnului tau lin!



Asa cum luna se zareste noaptea-n lacul cel albastru,

Asa cum soarele-si vadeste lumina alba ca de astru,

Si tot asa cum tu pasesti in soapta in sanctuarul castru,

Asa as vrea si eu sa fii acum cu mine

Si sa ma strangi la piept ca-n zilele de bine!



Or trece anii si s-or darama castele,

S-or perinda regine mai multe ca in stele,

Si soarele de s-ar opri o clipa-n loc

Doar chipul tau va sta in sufletu-mi intiparit cu litere de foc.



O lacrima amara pe mormantu-ti sfant

Inca revad chipul rapus atat de crunt.

Puteai sa mai intarzii macar o clipa

Dar nu e vina ta ca ai plecat in pripa!



Te-ai dus de timpuriu in raiul cel de flori

Te plimbi acum printre icoane si harpe cu corzile de nori

Privesti ingrijorata la lumea cea de jos,

Si nevazandu-ti fiul, inima-ti tresare dureros!\



Dar nu il vezi si n-ai sa-l vezi…

Si florile-ti soptesc ca ai sa-l pierzi!

E sub o lespede de piatra

Si te priveste cu ochii sai de-o stralucire mata.



Asteapta dulce mama pe fiul tau pierdut,

Intampina-l cu-n zambet si cu un bland sarut

Caci viata e-n zadar un vis de nepierdut,

Surprins o clipa-n loc de zambetul meu mut!

- 13 decembrie 1993

59 de vizualizări, 0 aprecieri

Ţi-a plăcut ?

Ştiai că poţi naviga mult mai uşor folosind tasta pentru poezia anterioară şi pentru poezia următoare ?