Meniu

Poezii

« Poezii

Întâmplare

Poate-ai plecat
cu răsăritul sau cu noaptea-nfăşurat.
Sufletul meu, aiuritor pe drum,
striga învolburat.

Un nor firav de fum
făcea un semn mirat
pe cerul dintr-o dată-nstrăinat.

Amintirile, fâşii de tristeţe,
lacrimi şi umbre,
zac în păduri plăpânde.

Tăcerea-şi desface aripa,
neputincioasă se scurge clipa.
Mai poţi îndura?

Dulcele minciunii se schimbă
în fiere pe limbă.
Mai mângâi o ramură-nverzită
de soare ispitită.

Şi într-o vară totul s-a sfârşit
ca un gând adormit în iarbă.

332 de vizualizări, 2 aprecieri

Ştiai că poţi naviga mult mai uşor folosind tasta pentru poezia anterioară şi pentru poezia următoare ?