Meniu

Poezii

« Poezii

Gânduri de toamnă

Frigul încet, încet se lasă,
Tristeţea mă prinde-n plasă,
Dorul de tine iar apare,
Precum o nălucă-n zare.

Odată cu toamna ce vine,
Amintirile legate de tine
Nu mă lasă noaptea să adorm;
Dorul de tine mă copleşeşte enorm.

În loc să-i admir pe cei ce se iubesc,
Stau pe bancă şi de tine-mi amintesc,
Cum ca pe un câine tu mă minţeai,
Cuvinte dulci la ureche îmi şopteai.

Sufletu-mi e ca o frunză ce cade lin,
Pe zi ce trece se adânceşte în declin,
Iubirea ta e tot ce îi lipseşte,
Fără ea de trup nu se lipeşte.

Un trup lipsit de suflet e gol,
E ca păsările ce nu zboară-n stol,
Ca un cer senin dar plin de nori,
Ca un vis în care nu poţi să zbori.

Dacă nici în vis nu poţi zbura,
Greşelile nu ţi le poţi repara,
Atunci degeaba te mai culci,
Ziua de mâine degeaba o apuci.

660 de vizualizări, 17 aprecieri

Ştiai că poţi naviga mult mai uşor folosind tasta pentru poezia anterioară şi pentru poezia următoare ?